Caracteristica generală a vegetației
Teritoriul Republicii Moldova se caracterizează printr-o bogăţie considerabilă a florei şi o diversitate remarcabilă a vegetaţiei, chiar dacă suprafaţa este relativ mică. Caracteristicile vegetaţiei sunt determinate de o serie de factori.
Condiţionează mediul de viaţă al lumii vii. Prin urmare, este factorul principal în dezvoltarea şi răspândirea vegetaţiei. Pentru fiecare tip de climă este caracteristic un anumit tip de vegetaţie. Clima determină formarea tipurilor zonale de vegetaţie, care sunt reprezentate în Republica Moldova prin stepă şi pădure. Diferenţierea climei la nivel local (microclima) de asemenea influenţează răspândirea florei şi formarea unor asociaţii de plante caracteristice. Regimul temperaturilor şi cantitatea de precipitaţii condiţionează dezvoltarea preponderent a vegetaţiei ierboase, adică a pajiştilor naturale. Doar în regiunile cu cantităţi anuale mai mari de precipitaţii creşte vegetaţie arboricolă, formând masive de păduri. Schimbările climatice pe parcursul evoluţiei geologice determină anumite modificări ale florei: unele specii dispar, altele îşi modifică anumite însuşiri, adaptându-se la noile condiţii (specii relicte).
- Apele subterane și cele de suprafață
Plantele sunt adaptate la deficitul de umiditate (speciile xerofite) sau la excesul acesteia (speciile hidrofite). În Republica Moldova vegetaţia xerofită se întâlneşte, de regulă, în stepe, iar cea hidrofită – în luncile râurilor, în jurul lacurilor, în sectoarele mlăştinoase
Înfluenţează vegetaţia prin altitudine, înclinarea şi expoziţia versanţilor. Teritoriile de câmpie şi de dealuri joase creează condiţii mai omogene pentru dezvoltarea plantelor. În aceste regiuni se dezvoltă vegetaţia ierboasă de stepă, cu prezenţa unor arbuşti. În sectoarele cele mai joase, din luncile râurilor, se întâlnesc pajişti şi păduri de luncă. În cadrul podişurilor şi al dealurilor mai înalte se manifestă etajarea pe verticală a vegetaţiei, determinată de modificarea climei şi a solurilor. De regulă, la altitudinea de până la 200–250 m cresc specii ierboase, iar mai sus – păduri de foioase. De asemenea, plantele iubitoare de căldură (termofile) preferă versanţii cu expoziţie sudică, care sunt mai însoriţi, dar şi mai uscaţi. Plantele nepretenţioase la insolaţie şi care au nevoie de mai multă umezeală aleg versanţii cu expoziţie nordică.
Sferă substanţe nutritive, elemente minerale, înmagazinează umiditatea şi serveşte drept suport pentru plante. Preferinţele plantelor pentru sol diferă, astfel că fiecare comunitate vegetală alege anumite tipuri de sol.
Sunt substratul pentru sol şi plante, iar în funcţie de variaţia tipului de rocă apar anumite deosebiri şi în asociaţiile de plante. Unele specii de plante preferă rocile nisipoase, altele – rocile argiloase sau calcaroase etc. De exemplu, pe versanţii formaţi pe calcare, mai abrupţi, unde stratul de sol este slab reprezentat, se dezvoltă vegetaţia petrofită.
Se află într-o relaţie foarte strânsă cu vegetaţia, în cadrul lanţului trofic. De asemenea, animalele contribuie la polenizarea plantelor şi la răspândirea lor.
Teritoriul Republicii Moldova este situat la intersecţia a trei regiuni biogeografice, ceea ce determină varietatea florei. Influenţează favorabil şi apropierea de centrele de provenienţă a speciilor de plante din munţii Carpaţi, Bazinul Mediteraneean şi Orientul Apropiat. Pe parcursul evoluţiei geologice a teritoriului, din aceste regiuni au pătruns numeroase specii de plante, unele dintre care ulterior au fost introduse în cultură de către om, devenind culturi agricole. Flora de tip central-european este reprezentată de fag, carpen, ulm, stejarul-pedunculat ş.a. Specii eurasiatice sunt mesteacănul, negara, păiuşul, pelinul etc. Dintre speciile mediteraneene se întâlnesc stejarul-pufos, cornul, cărpiniţa, dârmozul, viţa-sălbatică etc.
Teritoriul Republicii Moldova este situat la intersecţia a trei regiuni biogeografice, ceea ce determină varietatea florei. Influenţează favorabil şi apropierea de centrele de provenienţă a speciilor de plante din munţii Carpaţi, Bazinul Mediteraneean şi Orientul Apropiat. Pe parcursul evoluţiei geologice a teritoriului, din aceste regiuni au pătruns numeroase specii de plante, unele dintre care ulterior au fost introduse în cultură de către om, devenind culturi agricole. Flora de tip central-european este reprezentată de fag, carpen, ulm, stejarul-pedunculat ş.a. Specii eurasiatice sunt mesteacănul, negara, păiuşul, pelinul etc. Dintre speciile mediteraneene se întâlnesc stejarul-pufos, cornul, cărpiniţa, dârmozul, viţa-sălbatică etc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu